Cum să te comporţi ca părinte cu copiii tăi adolescenţi?

Vârsta adolescentă, este o vârstă plină de aventuri, o vârstă în care tinerii caută noi cunoştinţe, noi relaţii, noi descoperiri cât şi vor să se afirme ca şi personalitate. Această dorinţă de a fi cineva, deseori duce la neascultare de părinţi. Adolescentul crede că el este cel mai înţelept. Că nimeni nu înţelege ceea ce înţelege el. Că nimeni nu ştie ceea ce ştie el. Că părinţii îl limitează şi nu îi permit să se manifeste în toată “splendoarea” sa.  Deseori părinţii rămân necăjiţi de la o asemenea comportare, se învinovăţesc pentru că nu au reuşit să îşi educe destul de bine copilul. Nu ştiu cum să procedeze în aceste situaţii. Totuşi ce e de făcut? 
     Găsim un caz de rebelitate  faţă de părinţi şi în Biblie. Iată ce ne relatează Biblia la acest caz:

Un om avea doi fii. Cel mai tanar din ei a zis tatalui sau: „Tata, da-mi partea de avere, ce mi se cuvine.“ Si tatal le-a impartit averea.  Nu dupa multe zile, fiul cel mai tanar a strans totul, si a plecat intr-o tara departata, unde si-a risipit averea, ducand o viata destrabalata.
(Evanghelia după Luca 15.11-13)

    Un tânăr (cel mai tânăr dintre cei doi copii ai tatălui), şi-a cerut partea sa şi a plecat departe. Care a fost motivaţia lui? Motivaţia lui era viaţa destrăbălată care o dorea. Nu a ezitat să îşi împlinească dorinţa. A plecat şi a risipit averea…
    Dar toate aceste dorinţe din adolescenţă, 99%  nu duc la bine. Aşa s-a întâmplat şi în cazul acestui fiu rebel.

Dupa ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa.  Atunci s-a dus si s-a lipit de unul din locuitorii tarii aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui sa-i pazeasca porcii. Mult ar fi dorit el sa se sature cu roscovele, pe care le mancau porcii, dar nu i le da nimeni.
(Evanghelia după Luca 15.14-16)

      În cazul tânărului nostru erou, îl vedem ajuns dintr-o stare de fiu a unui  om  gospodar şi cu avere, la o stare de rob. Rob a unor oameni străini, într-o ţară străină. Rob care păştea porcii. El a ajuns rob dorinţei rebele ce a avut-o. Atât de mult a vrut să ajungă în această ţară, să facă tot ce dorea el. Şi a ajuns… robul acestei ţări, păscând porcii oamenilor străini.

Si-a venit in fire, si a zis: „Cati argati ai tatalui meu au belsug de paine, iar eu mor de foame aici!  Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu, si-i voi zice: Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul din argatii tai.“ Si s-a sculat, si a plecat la tatal sau.
(Evanghelia după Luca 15.17-20)

Dar această experienţă l-a ajutat mult. El “şi-a venit în fire”! Doar atunci “i-a venit mintea la cap” şi a înţeles greşeala care a făcut-o.  A înţeles că nu a procedat corect, că a păcătuit împotriva părinţilor şi că a ajuns aşa din cauza rebeliunii lui. A hotărât să se întoarcă înapoi, ca să nu fie robul unor străini, ci, dacă a voi tatăl său, să fie măcar robul lui, dacă nu fiu…
      Care totuşi a fost reacţia tatălui? Cum a procedat el în asemenea situaţie?

Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut, si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui, si l-a sarutat mult.  Fiul i-a zis: „Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau.“  Dar tatal a zis robilor sai: „Aduceti repede haina cea mai buna, si imbracati-l cu ea; puneti-i un inel in deget, si incaltaminte in picioare.  Aduceti vitelul cel ingrasat, si taiati-l. Sa mancam si sa ne inveselim;  caci acest fiu al meu era mort, si a inviat; era pierdut, si a fost gasit.“ Si au inceput sa se inveseleasca. (Evanghelia după Luca 15.20-24)

Chiar dacă a fost un fiu rebel, care s-a răzvrătit împotriva lui, tatăl l-a primit cu o mare bucurie înapoi. L-a primit nu ca rob, ci ca fiu.

Ce lecţii putem învăţa de la tatăl acestui copil răzvrătit?

1. Nu l-a ţinut lângă el atunci când acela a dorit să plece. I-a dat ceea ce i se cuvine. Şi-a îndeplinit până la urmă datoria de părinte. La sigur că i-a dat o educaţie până atunci, i-a oferit tot de ce avea nevoie el ca fiu. Dar când acesta a dorit să plece, i-a dat drumul… Nu l-a impus, dacă nu a reuşit să îl convingă, i-a dat drumul.
2. L-a observat de departe… Era în aşteptarea fiului său! Aştepta întoarcerea lui. Posibil se ruga pentru el. Nu l-a lepădat, ci căuta cu fel şi chip ca fiul său să îşi înţeleagă greşeala.
3. L-a primit înapoi ca fiu. Nu l-a făcut rob, chiar dacă acela i-a risipit averea ce îi aparţinea. Se bucură pentru că fiul său a devenit unul care a înţeles greşeala lui şi s-a întors la el.

Ce lecţii poţi învăţa ca şi tânăr în vârsta de adolescenţă?

1. Nu întotdeauna dorinţele tale duc la ceva bun. Deseori aceste dorinţe te vor subjuga şi vei deveni robul acestor dorinţe, aşa ca în cazul acestui tânăr.
2. Nu dispreţui părinţii… Nu uita că ei au trecut deja prin vârsta ta. Tu încă mai ai să ajungi ca ei. Sfaturile lor sunt pline de dragoste şi cu dorinţa de  a  te ocroti de răul din jur.
3. Nu te crede cel mai înţelept. Mândria duce la pieire. Vei fi nimicit de mândria ta.
4. Nu uita că nu e prea târziu să te întorci înapoi, chiar şi atunci când nu ai ascultat şi ai făcut deja greşeli în viaţa ta…
5. Recunoaşte-ţi vina. Vino înapoi şi cere-ţi iertare. Vino-ţi în fire!

Concluzie: 

În această lume, suntem cu toţii nişte fii risipitori faţă de Tatăl nostru ceresc… Ne-am răzvrătit cu toţii împotriva Lui şi am ajuns robi dorinţelor noastre. Am ajuns robi păcatului… El, Tatăl nostru ne-a creat fii de împăraţi, dar noi am ajuns robi… Totuşi nu e târziu să ne întoarcem la El, pentru că El ne aşteaptă cu braţele deschise şi caută să ne “venim în fire”. El ne priveşte de sus şi cu durere aşteaptă să ne lepădăm de păcatele noastre, să lăsăm “slujba noastră de a paşte porcii cuiva” şi să venim la El, ca să fim copiii Lui.  Putem face acest lucru, până mai avem timp.  Întoarce-te la Tatăl tău şi plânge-ţi păcatul! Vino cu pocăinţă la El şi cere-ţi iertare pentru tot răul făcut de tine. Spune-I că vrei să fii din nou copilul Lui şi El te va primi înapoi.

(Dacă nu ştii ce înseamnă pocăinţă, întreabă pe preotul tău şi el îţi va spune ce trebuie să faci. Dacă nu ştii la cine să mergi, caută o biserică, întreabă de cineva cum poţi să devii din nou copilul lui Dumnezeu! Nu ştii cât timp ţi-a mai rămas …)

De ce Alexandru Macedon a fost înmormântat cu mâinile scoase din sicriu?

Alexandros III Philippou Makedonon (20 iulie 356 î.Hr.–10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut sub numele de Alexandru cel Mare, Alexandru Macedon sau Alexandru al III-lea al Macedoniei ( în greacă Μέγας Αλέξανδρος), rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.) a fost unul dintre primii mari strategi şi conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe greci stăpâni ai Orientul Apropiat La moartea sa, la vârsta de 33 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată.

Deşi a devenit un om atât de influent şi unul despre care se vorbeşte până şi în zilele noastre, se spune că Alexandru Macedon a vrut să fie înmormântat cu mâinile afară din sicriu pentru a demonstra lumii că nu a luat nimic cu el.

   Astăzi mulţi se poartă aşa de parcă ar putea să ia cu ei ceva din această lume. Îşi strâng comori pe acest pământ şi trăiesc doar cu gândul să se îmbogăţească. Timpul trece şi viaţa s-a scurs, iar ei nu au înţeles un lucru crucial:

Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. (Biblia, epistola către Timotei 6.7-10)

   Care este scopul tău în viaţă? Ce vei lua cu tine după moarte? Pentru ce trăieşti pe acest pământ? Eşti mia bogat decât Alexandru Macedon şi crezi că vei reuşi să iei ceea ce nu a luat el?

Două categorii de oameni, în care eşti tu?

Oamenii fericiţi:

• omul care nu se duce la sfatul celor răi
• nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
• nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori
• îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
• zi şi noapte cugetă la Legea Lui
• El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă
• care îşi dă rodul la vremea lui
• ale cărui frunze nu se veştejesc
• tot ce începe, duce la bun sfârşit
• Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi

Oamenii răi (nelegiuiţi):

• sunt ca pleava pe care o spulberă vântul
• cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii
• nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi
• calea păcătoşilor duce la pieire.

Sursa: Biblia, Psalmul 51

Technorati Теги: Fericire,Societate,Viaţă,Oameni,Biblie

Am învăţat…

Vrei să fii milionar?

     Pe mulţi îi frământă gânul că nu sunt fericiţi pentru că nu au un lucru sau altul, nu au destui bani. Mereu toţi se plâng că nu le ajunge ceva şi de aceea nu sunt fericiţi. De ar fi avut era să fie fericit, dar aşa nu are şi nu este… 

    Banii. Unii îi măsoară în sute, alţii în mii,  cineva în milioane.  Unde nu te întorci, toţi sunt într-o goană considerabilă după bani. Poate nu veţi fi deacord, dar asta e realitatea. Ceea ce îi distinge pe oameni este modul în care folosesc ei banii.   Mulţi oameni experimentează probleme legate de aspecte  financiare, cum ar fi datoriile, un serviciu care le  produce frustrări sau lipsa de economii. Sondajele recente au arătat că peste  jumătate  din toate  divorţurile sunt cauzate de presiunile financiare ale familiei. Materialismul sufocat îi jefuieşte pe oameni  de vitalitatea spirituală.   Cel mai şocant este faptul că oamenii doresc, doresc şi iar doresc mai mulţi bani! De ce? Ca să fie fericiţi!

         Nu sunt fericit pentru că nu am bani !     Oamenii se fac nefericiţi pentru că nu au. Da , anume ei se fac nefericiţi.  Gândul lipsei anumitor lucruri ce şi le doresc îi frământă mai mult şi mai mult, ei îşi pierd pacea lăuntrică şi sunt chinuiţi în goana de a acapara acel lucru, sau acea avere care cred ei că îi va face fericiţi.  Ei aleargă zi şi noapte, se epuizează şi umblă sleiţi de putere. Câştigă bani şi îşi cumpără ce îşi  doresc, dar li se pare puţin,  dorinţa creşte mai mult şi pasinea penru lucrurile materiale îi chinuie şi mai tare.   Ei sunt într-o permamentă goană după fericire, care o vor găsi atunci când vor avea tot ce ei îşi doresc.  Astfel de oameni mereu nu sunt mulţumiţi de ceea ce au.  Ei lucrează din greu până seara târziu, îşi permit multe lucruri materiale, trăiesc viaţa într-o goană din care nu pot să se oprească, pentru că odată ce se opresc, toate cheltuielile ce şi le-au asumat îi înghit în adevăratul sens al cuvântului.  Ei îşi trăiesc viaţa fără să se bucure de ceea ce este în jurul lor, bucuria pentru ei este lumea materială şi când se opresc un pic şi se uită în urmă, viaţa a trecut  -  şi ei tot nu sunt fericiţi, ci mai degrabă chinuiţi.

         Nu sunt fericit pentru că am bani !  Am observat şi o altă categorie de oameni. Şi anume: cei ce au bani muţi, îşi permit totul şi tot nu sunt fericiţi !  Cunosc oameni milionari care îşi permit totul. Au limuzine şi multe maşini de care şi-au dorit ei. Au  mereu masa plină şi posibilitatea să îşi cumpere orice îşi doresc ei din lucrurile materiale. Dar  spre marea lor  nenorocire, ei nu îşi pot cumpăra  fericirea!  Ei duc un mod de viaţă deseori imoral. Nu au un partener de căsătorie stabil.   Unul din ei a mărturisit : ” Din cauza banilor toate rudele mele sunt la casa de nebuni… “  . El acum îşi construieşte o cetate în care a investit deja peste 100 milioane de dolari, doar cu scopul să nu îşi iasă din minţi.  Oare ce îi lipseşte ?! Parcă are de toate şi totuşi este mai nenorocit decât cei ce nu au. Şi mulţi îşi doresc să fie în locul lor, dar defapt nu ştiu ce îşi doresc… 

         Banii nu aduc fericirea, dar lipsa lor aduce probleme !  Cu toţii cunoaştem proverbul plin de adevăr care spune ferm : “  Banii nu aduc fericirea .”  Şi totuşi adevărul e că lipsa banilor aduce probleme… Atunci unde e mijlocul ? Care e soluţia?  Cum poate un om fi fericit?  Unii nu sunt feiciţi pentru că nu au, alţii sunt nenorociţi pentru că au… la care categorie să mă alătur eu?  

         Sursa tuturor relelor.   “Caci iubirea de bani este rădacina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. (Sfânta Scriptură epistola lui Pavel către Timotei  capitolul 6 cu versetul 10) .    Iată și răspunsul. Nu e rău să ai bani, e rău să iubești banii.  Această iubire de bogăție este sursa tuturor relelor.  Și într-adevăr, cei ce umblă după această iubire de bani rătăcesc de la credință și sunt chinuiți. Urmăriți viața celor ce au și celor ce nu au bani și nu sunt fericiți. De ce? Ambele categorii iubesc banii !!! Diferența este doar că unii nu îi au iar alții îi au  și oricum sunt cuprinși în chinuri atât unii cât și alții .   Fii mulțumitor de ceea ce ai. Câștigă ceea ce poți câștiga și permite-ți cee de ce ai nevoie. Bucură-te  și folosește lucrurile materiale, nu lăsa ca ele să se folosească de tine.  Poți avea bani și poate chiar mulți, dar  ferește-te de iubirea de bani.  Folosește banii pentru a-ți acoperi nevoile, pentru a ajuta pe alții, pentru a-ți face prienteni.  Nu trăi pentru bani. Folosește banii.

     Sunt fericit când am bani şi când nu am bani.   Oare e posibil aşa ceva? Sigur !  Doar trebuie să înţelegi care e scopul banilor pe această lume. Trebuie să lucrăm cu toţii şi să ne hrănim familia, să avem grijă de cei apropiaţi şi să fim plini de milă pentru cei din jur. Să ne facem prieteni şi să fim la dispoziţia lor când putem să îi ajutăm. Să fim gata să cerem ajutor când avem nevoie de el şi să nu fim mândri refuzând acest ajutor din partea cuiva.   Deci, poţi fi fericit având bani, trebuie să ştii pentru ce îi ai şi ce trebuie să faci cu ei, iar când eşti fără bani, nu uita că fericirea nu este adusă de prezenţa bogăţiei. Poţi fi sărac, dar bogat .  Fii fericit  cu sau fără bogăţie!