Creştinismul nu se transmite ereditar!

     Avem un pericol mare în societatea contemporană: gândirea eronată despre creştinism. Dacă discuţi cu oamenii din jur, observi că se comportă aşa de parcă au moştenit ereditar creştinismul. Poţi oare să te numeşti creştin doar prin simplu fapt că TE-AI NĂSCUT ÎNTR-O FAMILIE CREŞTINĂ? Ascultă puţin părerile oamenilor din jur, care mereu pretind că au credinţa adevărată din moşi strămoşi. EU SUNT CREŞTIN DIN TALPĂ! Explicaţi-mi şi mie ce înseamnă aceasta, că nu am găsit nicăieri în Biblie ce înseamnă să fii creştin din talpă. Nu am găsit nicăieri în Biblie unde se vorbeşte despre o credinţă din moşi strămoşi. Mi-a plăcut o ilustraţie hazlie: “Dacă iapa naşte un mânz pe aerodrom, mânzul nici într-un chip nu va fi avion…” NU TE POŢI NUMI CREŞTIN PRIN SIMPLU FAPT CĂ TE-AI NĂSCUT ÎNTR-O FAMILIE CREŞTINĂ.

Ce te face creştin?

1. Drept raspuns, Isus i-a zis: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.“ (Biblia, Ioan 3.3)

   A fi creştin, înseamnă a te naşte din nou. A te pocăi de păcatele tale, a-ţi cere iertare de la Dumnezeu de toate relele care le-ai făcut până acum şi să nu mai trăieşti în păcat, ci pentru Dumnezeu.

2. Nu orisicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!“ va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. (Biblia, Matei 7.21)

   A fi creştin, nu înseamnă doar să zici că eşti creştin. Nu doar să îl numeşti Domn pe Isus. A fi creştin, înseamnă a trăi creştineşte. A face voia Tatălui care este în ceruri. Faptele tale arată credinţa ta.

3. Vrei dar sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica? (Biblia, Iacov 2.20)
   Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta. (Biblia, Iacov 2.26)

   A fi creştin, înseamnă a avea o credinţă vie, care este arătată prin fapte. Faptele tale, sunt un indicator al credinţei tale.

Ce fapte ai tu? Ce fel de roade ai? Eşti tu creştin? Ce te face creştin?

Cel mai important lucru pe care parinţii ar trebui sa-l facă pentru copiii lor

Când a fost întrebata de un reporter al unui mare cotidian : care este lucrul cel mai important pe care parintii ar trebui sa-l faca pentru copiii lor, Maica Teresa a raspuns: este foarte important ca parintii sa-i învete pe copiii lor cum sa se roage, si sa petreaca mult timp în rugaciune împreuna cu ei!

“La fel de important,” a continuat ea, “este ca parintii sa-i ajute pe copiii lor sa se încreada în Dumnezeu.”

Sunt multe motivatii care ne îndeamna sa ne încredem în Dumnezeu. Cea mai mare dintre acestea o gasim atunci când privim la cruce, pentru ca uitându-ne la jertfa lui Hristos, întelegem cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

Daca atunci când nu-L cunosteam, Dumnezeu ne-a iubit asa de mult încât L-a dat pe Fiul Sau sa moara pentru noi, cu cât mai mult acum când am ajuns sa credem în El, Dumnezeu ne va da toate lucrurile.

Scriptura ne arata de fapt ca pentru noi, Hristos este: Pâinea care se pogoara din cer, Adevarata Lumina, Calea Adevarul si Viata, si Alfa si Omega tuturor lucrurilor. Prin El avem iertarea pacatelor, împacarea cu Dumnezeu, mântuirea sufletului, sfintirea vietii si mostenirea Slavei.

“Am vazut în misiunea mea,” spunea Maica Teresa, “adesea, familii a caror suferinta nu putea fi descrisa în cuvinte. Când au venit la Hristos, viata le-a fost schimbata. Chiar daca în cele mai multe cazuri, au continuat având aceleasi lipsuri si dureri, în mijlocul acestor necazuri, au ajuns sa se bucure cu adevarat, pentru ca au gasit mângaierea si binecuvântarea pe care numai Dumnezeu le poate oferi.”

Nu cumva ai ajuns momente în care ti se pare ca nu-ti mai poti purta crucea? Daca esti descurajat si nu mai ai pe nimeni care sa-ti vina în ajutor, marturiseste-I în rugaciune lui Hristos toata durerea sufletului tau si povara pe care o porti îti va fi mult mai usoara, si-o vei purta cu bucurie.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; îti multumesc ca L-ai trimis pe Fiul Tau sa-mi ia povara vinovatiei, platind în locul meu pretul pentru iertarea pacatelor pe care le-am savârsit. Ajuta-ma ca sa ma încred în Tine si sa-Ti marturisesc orice durere, pentru ca sa pot gasi o eliberare deplina. Amin.

Argumente raţionale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu

Argumentele rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu sunt dovezi elaborate pe cale rationala despre existenta unei Fiinte supreme. Ele se bazeaza exclusiv pe ratiune pentru a argumenta ca notiunea de Dumnezeu nu e un produs al imaginatiei, ci ii corespunde o REALITATE. Prin ele se inceraca a se dovedi ca Dumnezeu exista, dar aceste argumente nu dau informatii despre El. Cunostiinte mai bogate despre Dumnezeu primim din Revelatie, adica din felul in care Dumnezeu Insusi ni S-a descoperit in diverse moduri de-a lungul timpului.

In principiu, aceste argumente nu sunt necesare nici celor credinciosi, nici celor care nu cred. Credinta este o relatie cu totul libera intre doua personae. Cei ce cred nu au nevoie de aceste argumente, credinta presupunand tocmai lipsa dovezilor rationale. Pentru cei care nu cred in Dumnezeu, pe de alta parte, orice fel de argumentare rationala nu are forta necesara spre a-i face sa creada.Cu toate acestea, astfel de argumente rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu au fost discutate de catre filosofi in cadrul marii teme filosofice despre Dumnezeu. Ele arata ca existenta lui Dumnezeu poate fi demonstrata intr-o oarecare masura prin argumente rationale.

Aceste argumente au primit abia in epoca moderna o forma logica adecvata, pe care i-au dat-o filosofi ca : Descartes, Leibniz, Kant, Voltaire etc. Fragmentar, argumentele se intalnesc si la filosofii antici (Socrate, Aristotel, Cicero, Seneca), Sfintii Parinti (Sf.Vasile cel Mare, Sf. Ioan Damaschin) si teologii moderni (I.G.Savin).

Argumentele sunt in numar de cinci :

1. Argumentul isoric

Argumentul istoric arata existenta lui Dumnezeu prin universalitatea ideii de Dumnezeu. Daca ideea de Dumnezeu a existat si exista la toate popoarele, atunci aceste idei trebuie sa ii corespunda si o fiinta care exista in realitate.

2. Argumentul cosmologic

Argumentul cosmologic isi intemeiaza demonstratia pe observatiile stiintifice despre lumea fizica si legile ei. Principiul folosit este cel al cauzalitatii. El are mai multe variante, in functie de procedeul aplicat.

•     Argumentul cauzalitatii pleaca de la observatia ca existenta este o continua intrepatrundere de cauze si efecte. Orice efect presupune o cauza, prin urmare rezulta ca si lumea, ca intreg, trebuie sa aiba o cauza prima, absoluta, nedeterminata de altceva. Aceasta cauza nu poate fi decat Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu este Cauza prima.
•     Argumentul contingentei afirma ca in lume exista lucruri care pot sa fie sau care pot sa nu fie. Ele au un inceput si un sfarsit, deci si o perioada de neexistenta. Din faptul ca intr-un timp dat ele nu existau rezulta ca ar fi putut sa nu existe niciodata. Dar, dupa cum vedem, ele exista, prin urmare trebuie sa admitem existenta unei fiinte necontingente care le-a creat. Aceasta fiinta este Dumnezeu.

•     Argumentul miscarii . In lume exista miscare. Si pentru ca orice lucru miscat presupune o cauza care il misca, pe temeiul aceluiasi principiu al cauzalitatii, rezulta in cele din urma un prim impuls dat de un prim miscator nemiscat (Aristotel). Acest prim miscator este Insusi Dumnezeu.
•     Argumentul entropologic pleaca de la principiile termodinamicii, principii care demonstreaza faptul ca miscarea universului va avea un sfarsit. Legea cauzalitatii insa, ne spune ca ceea ce are un sfarsit trebuie sa fi avut si un inceput. Legea conservarii energiei arata ca in univers nimic nu se pierde, ci totul se transforma in energie. Legea entropiei (a deprecierii energiei) afirma ca un sistem evolueaza catre un grad din ce in ce mai sporit de dezordine (energia care organiza sistemul netranformandu-se toata in timpul unui proces, ci o parte din ea pierzandu-se).
• Argumentul entropologic se bazeaza deci pe incetarea oricaror procese de miscare si tranformare din univers, ceea ce inseamna ca el are ca ipoteza faptul ca energia din univers va avea un sfarsit. Daca va avea un sfarsit, inseamna ca trebuie sa fi avut si un inceput. Dar de unde provine aceasta energie, daca ea a avut un inceput ? E clar ca de la ceva diferit de lume, in afara ei, ceva fara inceput si sfarsit. Si acest ceva nu poate fi decat Dumnezeu.

3. Argumentul teleologic (sau fizico-teologic)

„De ce”-ul oamenilor din toate timpurile are doua directii: 1. care este cauza a ceea ce se intampla ? (adica se intreaba despre inceputul lumii) si 2. in ce scop se intampla ? (adica se intreaba despre scopul/finalitatea lumii).

Daca argumentele de pana acum vorbeau despre cauza care a produs universul, argumentul teleologic are in vedere scopul (teleos=scop, finalitate) catre care tinde universul. Acesta postuleaza existenta lui Dumnezeu plecand de la ordinea, armonia si finalitatea care exista in cosmos. Toate lucrurile din univers functioneaza perfect si se ajuta in implinirea scopului lor , astfel incat e imposibil ca in spatele acestei functionari perfecte sa nu existe o fiinta inteligenta, atotperfecta, care a organizat si randuit toate spre care tind lucrurile.

4. Argumentul moral

Argumentul moral a fost formulat de Kant. El afirma ca legea morala si constiinta morala fac parte din structura intima a tuturor oamenilor (fie ei credinciosi sau nu). Acestea, fiind prezente in om inainte de orice experienta binelui si a raului, demonstreaza existent unei Fiinte care a pus in lume si in om aceasta ordine morala.

5. Argumentul ontologic

In argumentul ontologic se deduce existenta lui Dumnezeu din insusi conceptul de Dumnezeu prezent in mintea noastra.

Daca ideile de perfectiune si absolut sunt atat de proprii fiintei mele, inseamna ca lor trebuie sa le corespunda cu necesitate o REALITATE perfecta si absoluta, Dumnezeu.

Iata logica argumentului elaborat de Anselm, arhiepiscop de Canterbury (1033-1109) :

„In mintea mea exista ideea unei fiinte atotperfecte, fata de care nu poate fi cugetata o alta fiinta mai perfecta, mai desavarsita. Dar pe langa toate insusirile pe care le are ca fiinta atotperfecta, trebuie sa aiba si insusirea existentei reale, pentru ca daca ea nu ar exista in realitate, ar insemna ca e lipsita de una din insusirile care ii determina perfectiunea, ceea ce inseamna ca atunci poate fi cugetata o fiinta mai perfecta decat ea, ceea ce ar fi un nonsens. Asadar, pentru ca fiinta cugetata in mintea mea sa fie atotperfecta, existenta ei reala, si nu numai in minte, este conditia absolut necesara in acst scop. Deci fiinta suprema a carei idee exista in mintea mea, pentru a fi atotperfecta, trebuie sa existe in realitate.”

Mic dicţionar de cuvinte:

CONTINGENT care poate sa fie sau san u fie, sa se intample sau san u se intample; intamplator, accidental

ENTROPIE masura care indica gradul de dezordine al unui sistem

LEGE MORALA ansamblu de reguli nescrise sau scrie lasate de Dumnezeu, care determina un anume mod de convietuire al oamenilor

CONSTIINTA MORALA capacitatea sufletului omenesc de a-si analiza faptele, raportandu-le la legea morala pusa de Dumnezeu in om

ONTOLOGIC care tine de fiinta. De la grecescul on- ceea ce este, fiinta.

Daca doriţi mai multe dovezi raţionale pentru existenţa lui Dumnezeu, nu aveţi decât să intraţi pe referat.ro şi veţi găsi multă informaţie la această temă.

Dumnezeu face lucruri incredibile

Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede în Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata. Ioan 5:24

Acum câtiva ani de zile, într-o publicatie a unei asociatii medicale canadiene, a fost prezentat cazul unui veteran de razboi numit Jack Trainor, care a luptat ca infanterist în primul razboi mondial.

În timp ce înainta prin transee, Jack a fost împuscat, iar glontul i-a afectat nervii si tendoanele de la mâna dreapta. Pentru ca a pierdut si mult sânge, i-a fost afectat si creierul. De aceea, dupa acest incident, Jack a început sa aiba şi crize de epilepsie.

Datorita acestor afectiuni, medicii militari i-au prescris un sfârsit apropiat, iar casa de asigurari sociale, l-a pensionat pe viata, pentru disabilitate.

Acest fapt s-a petrecut în anul 1920. Însa într-o dimineata a anului 1923, Jack s-a dat singur jos din pat, a mers la baie unde s-a barberit si s-a îmbracat, si a iesit în curte, fara sa fie ajutat de cineva.

Dupa câteva luni, când s-a prezentat în fata medicilor care îl examinase, acestia n-au crezut ca Jack este soldatul caruia i-au prescris acel diagnostic. De aceea n-au vrut sa-l modifice.

Desi în anii care au urmat, Jack si-a înfiintat propria firma, s-a casatorit si-a avut doi copii si a trait o viata normala, casa de asigurari i-a mai trimis pensia de invaliditate si dupa 20 de ani, pentru ca înca nu puteau sa creada ca cineva aflat în situatia în care a fost Jack, se poate face bine.

Dumnezeu face lucruri incredibile; nu-i asa? El poate sa aduca vindecare pentru ranile fizice, dar în aceeasi masura si pe cele spirituale. Jack a avut sansa sa înceapa o noua viata si sa traiasca ca un renascut din punct de vedere fizic. Dumnezeu îti ofera însa sansa sa traiesti ca nou nascut, din punct de vedere spiritual.

Daca pentru pentru unii oameni acest lucru este considerat imposibil, la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta. N-ai vrea sa traiesti începând o viata noua chiar din aceasta zi?

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; daruieste-mi si mie aceasta viata noua, prin Hristos. Amin.

Voia lui Dumnezeu pentru Viaţa ta sau “Bobocul de trandafir”

(autor necunoscut)
Un tânar predicator se plimba odata alaturi de un predicator mai în vârsta printr-o gradina cu trandafiri, marturisindu-i acestuia din urma ca nu prea stie care este voia lui Dumnezeu pentru viata lui, ce anume ar vrea Dumnezeu ca el sa faca în viata. Predicatorul cu experienta s-a îndreptat spre un tufis de trandafiri, a rupt un boboc si i l-a dat tânarului, rugându-l sa-l desfaca, fara a rupe însa nici o petala! Neîntelegând ce legatura poate sa existe între un boboc de trandafir si voia lui Dumnezeu pentru viata lui, tânarul l-a privit întrebator, dar din respect fata de colegul sau, a încercat sa desfaca bobocul. Zadarnica si trista încercare! Foarte curând si-a dat seama ca nu are cum sa "înfloreasca" trandafirul fara a-i distruge petalele catifelate.
Predicatorul mai în vârsta i-a spus atunci cu blândete în glas: "Daca nici macar un boboc de trandafir nu putem desface cu mâinile noastre fara a-i nimici frumusetea, cum ne putem închipui ca am avea întelepciunea de a ne întelege de la bun început întreaga viata? Dumnezeu a creat floarea si tot El o face sa înfloreasca. În mâinile mele trandafirul moare. Ma voi încrede, asadar, în calauzirea Lui în fiecare clipa din zi, pentru fiecare pas din calatoria pribegiei mele pe acest pamânt. Singur Tatal ceresc stie si cunoaste calea ce-mi sta înainte. Ma voi încrede în El, în întelepciunea Lui de a depana momentele din viata mea, unul câte unul, la fel cum desface petalele trandafirului, una câte una."

A-L urma pe Hristos – a sluji altora

Isus S-a întors; si când i-a văzut ca merg dupa El, le-a zis :Ce cautati ? Ei I-au raspuns:Rabi (care talmacit însemneaza Învatatorule), unde locuiesti ? Veniti de vedeti, le-a zis El. S-au dus si au vazut unde locuia; si în ziua aceea au ramas la El…Ioan 1:38-39

Într-o zi în care Domnul Isus a observat ca doi dintre ucenicii lui Ioan îl urmaresc îndeaproape, i-a întrebat:Ce cautati? Ca sa dea un răspuns întrebarii ce le-a fost adresata, si curiozitatii din inima lor, acestia au raspuns cu o noua întrebare . Învatatorule am vrea sa stim unde locuiesti?

Veniti de vedeti, le-a raspuns Domnul ! Dupa momentele petrecute cu Domnul în acea zi, cei doi ucenici au fost asa de impresionati, încât au hotarât sa-I devina ucenici.

Tuturor celor ce doresc sa-L cunoasca mai îndeaproape, Domnul Isus adreseaza si astazi aceeasi învitatie.Veniti de vedeti! Vor ajunge însa sa-L urmeze pe Domnul, numai cei ce raspund acestei chemari, cautând sa se convinga personal.

Cu doua luni înainte ca sa fie asasinat, Dr.Martin Luter King. Jr, a vorbit în biserica sa Eben Ezer din Atlanta, despre momentul mortii sale. El a anticipat acel moment cu declaratia: Chiar în aceste momente îmi întrezaresc sfârsitul vietii si ma gândesc la modul cum se vor desfasura funerariile.

Daca veti fi prezenti la acea ocazie, sa nu-mi tineti o slujba lunga. Daca cineva va începe cu elogiile, asigurati-va ca nu va vorbi mult. Sa-i spuneti sa nu mentioneze ca am fost câstigatorul Premiului Nobel, pentru ca acest fapt nu-i asa de important pentru mine. Nu-i important nici ca am primit 300-400 alte premii, de la institutii si organizatii interne si internationale.

De aceea la serviciul meu de înmormântare, as dori sa se poata spune, ca Martin Luther King si-a dat viata pentru a-i sluji pe altii, ca i-a iubit pe toti în aceeasi masura si a luptat pentru a reda libertatea celor înrobiti, a-i îmbraca pe cei goi, a-i hrani pe cei flamânzi si a-i vizita pe cei întemnitati.

As dori apoi ca la serviciul meu de înmormântare sa se poata spune ca Martin Luther King, a trait si-a murit slujind umanitatea. Sa nu întrebati de conturile mele, pentru ca nu veti gasi nici un ban în ele. Tot ce am adunat, am împartit deja saracilor. Pentru ca nu am nici proprietati sau lucruri extravagante, pe care sa le las în urma mea, tot ceea ce doresc sa ramâna dupa trecerea mea din viata, este amintirea ca am trait o viata dedicata altora.

Dr.Martin Luther King.Jr, a lasat ca mostenire exemplul unei vieti traite în dedicare deplina, pentru ca aceasta a fost masura predarii lui în slujire, chiar din momentul când a fost ales ca pastor. Desi în acea vreme King, era un tânar entuziast, cu convingeri ferme, si echipat pentru a fi un bun predicator, de parintele sau spiritual, atunci când a fost atins de Duhul lui Dumnezeu, a înteles că pentru el chemarea lui Dumnezeu este sa traiasca pentru altii.

Când a raspuns acestei chemari:Vino si vezi, Dr.Martin Luther King, nu numai ca a devenit un urmas al Domnului, ci a facut-o printr-o dedicare deplina .

Care este masura predarii tale ?

Rugaciune. Doamne Isuse; ajuta-ma sa raspund invitatiei dragostei Tale si sa ma conving personal de prezenta Ta, pentru ca sa Te pot urma cu dedicare. Amin

De acum înainte voi trăi altfel… Dar tu?

Eu nu-L cunosteam; dar Celce m-a trimis sa botez cu apa, mi-a zis:Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se si oprindu-Se, este Cel ce boteaza cu Duhul Sfânt. Ioan 1:33

O femeie care lucra într-un orasel din America Latina, a ajuns într-un moment de mare disperare. Pentru ca nu se mai întelegea cu sotul ei, si avea mari probleme în familie, a ajuns la multe conflicte si cu patronii pentru care lucra.

Într-o zi când a mers la servici, mai tensionata ca oricând, în momentul în care era gata sa explodeze de mânie si sa-si arate nemultumirea fata de toti cei ce o înconjurau, asa din senin, a început un cutremur.

În acele momente, uitând de situatia în care se afla, a început sa alerge împreuna cu toti ceilalti colegi, spre locul de adapost situat într-o cladire din centrul parcului. Alergând printre moloz si darâmaturi, când a ajuns în locul de adapost acea femeie a început sa plânga.

Întrebata fiind de cei din jur, daca nu cumva este ranita, ea a raspuns: Nu sunt ranita fizic, dar pentru ca eram adânc ranita spiritual, Dumnezeu a trimis acest cutremur pentru mine!

Eu am fost cea care am provocat atâtea dureri celor din familia mea si colegilor de munca, pentru ca în inima mea era mereu furtuna!

Pentru ca am înteles ca viata îmi poate fi curmata oricând, de acum înainte voi trai altfel!

În acel moment când pamântul s-a cutremurat, în viata acelei femei s-a facut liniste. De atunci, ea a început sa se poarte cu mare gingasie cu sotul ei, si cu multa dragoste si apreciere pentru toti colegii. Când era întrebata ce a determinat-o pentru aceasta schimbare, ea raspundea întotdeauna: Dumnezeu mi-a vorbit în modul cel mai dramatic si a cutremurat pamântul, pentru a ma trezi înainte de-a fi prea târziu!

Si lui Ioan Botezatorul, Dumnezeu i-a dat un semn care atunci când s-a întâmplat, i-a schimbat radical viata. Dumnezeu îi descoperise ca Cel peste care va vedea Duhul Sfânt coborându-se în chip de porumbel, este Mesia!

Când Ioan Botezatorul, a vazut acest semn împlinindu-se fata de Isus, a crezut si a marturisit: Acesta este Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatele lumii!

Nu cumva din cauza situatiilor prin care treci, esti gata sa explodezi de furie? Nu astepta însa ca Dumnezeu sa trimita cutremurul, sau pe Duhul Sfânt în chipul porumbelului. Lasa poverile care te framânta în grija lui Dumnezeu, si în partasia cu El, vei trai adevarate minuni, care vor dovedi ca viata ti-a fost schimbata.

Rugaciune: Doamne Isuse; ajuta-ma sa-mi las poverile sufletului la picioarele Tale, pentru ca sa-mi pot gasi pacea si odihna în Tine. Amin

De ce te numeşti Creştin?!

Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca sa caute pe Saul; si, când l-a gasit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunarile bisericii, si au învatat pe multi oameni. Pentru întâiasi data ucenicilor li s-a sat numele de crestini în Antiohia. Fapt.11:25-26

Într-o zi, un profesor si-a început orele de curs, citind o scrisoare pe care un parinte a scris-o catre autoritati, având un subiect neobisnuit. Parintele care scrisese acea scrisoare, se plângea de fapt, de copilul sau, cerând autoritatilor sa faca ceva, pentru a-i ajuta.

Cu multa durere, acel parinte scria: am depus toate eforturile pentru a-i da copilului nostru cea mai buna educatie. L-am ajutat sa învete la cele mai titrate scoli, si sa ajunga un judecator vestit. Însa, în momentul în care viata îi era înaninte, în loc sa se bucure de toate aceste realizari, fiul nostru a ajuns sub influenta unei secte.

Din acest moment, viata lui s-a schimbat radical. Petrece cel mai mult timp cu cei pe care îi considera oameni ai lui Dumnezeu, si chiar daca ne ajuta mai mult ca înainte, în treburile gospodaresti, toti banii si-i împarte cu cei saraci.Nu avem nimic ce sa-i reprosam din punct de vedere moral, sau social, dar nu mai este ca noi!

Dupa ce si-a prezentat în scris aceasta durere a inimii, parintele a cerut autoritatilor sa faca tot ceea ce le sta în putere, pentru a le readuce fiul înapoi.

Dupa ce a terminat de citit scrisoarea, profesorul Stanlez Houerwas, i-a întrebat pe elevi: la cine credeti ca face referire aceasta scrisoare?

Încercând sa raspunda acestei întrebari, elevii au fost pusi în mare încurcatura. Stiau multi copii care cazusera în plasa învataturilor false, dar comportamentul acestora nu se aseamana în nici un fel cu al acestui copil.

Pentru ca în clasa s-a facut liniste, profesorul a continuat spunând: Ceea ce v-am citit este un fragment din scrisoarea pe care un centurion, a scris-o cezarului Romei, cerându-i ajutorul pentru a-l recupera pe fiul lor, care ajunsese în mijlocul unor oameni numiti crestini !

Pot sa vada oamenii, aceeasi schimbare în viata ta, încât si atunci când te acuza, sa nu gaseasca decât cuvinte de apreciere? Aceasta înseamna de fapt a fi crestin. Nu numai sa porti un nume, ci sa traiesti ca Hristos!

Rugaciune; Doamne Dumnezeule; ajuta-ma ca prin cuvintele, faptele si marturia vietii mele, sa arat ca sunt un adevarat crestin. Amin

Cea mai importantă persoană din călătoria vieţii tale

Da frate, fa-mi binele acesta în Domnul, si învioreaza-mi inima în Hristos! Ti-am scris bizuit pe ascultarea ta, si stiu ca vei face chiar mai mult decât îti zic . Totodata, pregateste-mi un loc de gazduire, caci trag nadejde sa va fiu daruit, datorita rugaciunilor voastre.

Filimon v.20-22

Într-o dimineata, în timp ce se grabeau spre servici, pasagerii ce asteptau înfrigurati, au navalit în autobuzul ce a oprit în statie. Fara ca ei sa stie, în acea statie se facea si schimbul soferilor. Soferul care lucrase de noapte, a coborât în statie, iar soferul care îsi începea serviciul, se pregatea sa urce în autobuz.

În acele momente când unii pasageri înca mai erau pe scara, o alta persoana a încercat sa-si faca loc pentru a urca în autobuz, împingându-i pe cei de pe culoar. Unul dintre pasageri, simtindu-se deranjat, s-a îndreptat spre cel ce voia cu tot dinadinsul sa urce în autobuz, si l-a apostrofat spunându-i:

Hei, domnule; cine te crezi dumneata, de te înghesui asa si-i deranjezi pe toti, numai ca sa te vezi în autobuz? Nu vezi ca autobuzul este deja plin ? Lasa usile sa se închda, si asteapta în statie un alt autobuz, fiindca n-am vrea sa întârziem la servici!

Daca eu voi ramâne în statie; a raspuns atunci pasagerul apostrofat, niciunul dintre voi nu va pleca de aici, pentru ca eu sunt soferul autobuzului!

Nu cumva aceasta este si situatia din inima ta? Poate ca ai lasat ca în viata ta sa se gramadeasca o multime de lucruri, si nu mai ai loc pentru cea mai importanta persoana din calatoria vietii tale. Nu uita ca fara Hristos nu vei putea pleca din starea în care te gasesti, si nici nu vei putea ajunge acolo unde te-ai pornit.

Chiar daca te confrunti cu multe evenimente si încercari, care îti aglomereaza viata, fa-I loc mai întâi lui Hristos, si lasa-L apoi sa te conduca în voia Sa, pentru ca numai asa vei avea o calatorie fericita.

Rugaciune: Doamne Isuse; ajuta-ma sa-ti ofer locul de cinste din viata mea, si sa ma las condus de Duhul Tau, pentru ca sa pot ajunge în locul pe care mi L-ai pregatit. Amin

S-a meritat să moară Cineva pentru tine?

El a purtat pacatele noastre în trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati. I Pet.2:24

În timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, un baietel a mers la o farmacie dintr-un oras din SUA, pentru a cumpara medicamente pentru mama sa, care era bolnava.

Când a ajuns la farmacie, pe usa de la intrare, baiatul a vazut un poster care l-a impresionat profund. Pe acel poster, era prezentata poza unui soldat american, îmbracat cu tot echipamentul de lupta, care zacea fara suflare pe unul dintre câmpurile de lupta.

Impresionat de aceasta imagine, copilul a citit cu mare atentie, mesajul ce era scris în partea de sus a posterului, ca o provocare pentru toti cei ce intrau în farmacie. Acest mesaj cuprindea întrebarea: Ce ai facut astazi pentru America, merita jertfa acestui soldat ?

Provocat de acest mesaj, copilul s-a întors acasa si a început sa traiasca altfel, dorind sa arate ca moartea acelui soldat, în cazul lui, n-a fost zadarnica.

Pastrând în atentie aceasta întâmplare, haideti în acesta zi sa schimbam tabloul asupra caruia sa meditam. Acum aproape 2000 de ani, pe un deal de lânga Ierusalim, înaltat pe o cruce, a murit Fiul lui Dumnezeu, împlinind pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatul tau si pentru pacatul meu.

Stând în fata acestui tablou, al mortii Fiului lui Dumnezeu, as vrea sa te întreb: ceea ce ai facut astazi, merita jertfa Fiului lui Dumnezeu depusa pentru Tine? Traiesti tu altfel fata de toti ceilalti oameni; sau jertfa lui Hristos, pentru tine a fost în zadar ?

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa traiesc împlinind voia Ta, pentru ca sa pot onora astfel, jertfa Fiului Tau, depusa pentru mine. Amin

Dincolo de interesele personale

Mijlocul sa va fie încins si facliile aprinse. Si sa fiti ca niste oameni, cari asteapta pe stapânul lor sa se întoarca de la nunta, ca sa-i deschida îndata, când va veni si va bate la usa. Luca 12:35-36

Am citit recent o statistica interesanta întocmita de un medic, care a intervievat aproape 3.000 de pacienti, pentru a afla care sunt lucrurile care acestia si le doresc cel mai mult. Fiecaruia dintre cei intervievati, medicul le-a pus aceiasi întrebare: daca nu ar fi limite, care sunt lucrurile, care daca s-ar întâmpla, v-ar schimba cu adevarat viata?

Raspunsurile primite, l-au surprins pe medic, pentru ca peste 90% dintre cei intervievati, asteptau lucruri care sa se întâmple în viata lor, sau a celor pe care acestia îi iubeau. Aceste raspunsuri au subliniat faptul ca atentia nostra este concentrata foarte mult asupra eului nostru si a celor din cercul apropiat noua.

Iata câteva dintre aceste raspunsuri:

- o familie de vârsta mijlocie, a raspuns ca ei asteapta moartea parintilor, pentru ca scapând de responsabilitatea îngrijirii acestora sa se mute într-un alt oras unde sa înceapa un nou stadiu al vietii.

- o alta familie, a raspuns ca asteptarea lor, este sa-si vada copiii casatoriti.

- o familie tânara, a marturisit ca asteptarea lor este sa aiba un copil.

- o mama bolnava, a marturisit ca asteptarea ei este sa se faca bine, ca sa-si poata creste copii.

un copil, a marturisit ca asteptarea lui este sa creasca mare, ca sa poata sa-si ia carnet si sa conduca masina.

Nu cumva si asteptarile tale sunt doar pentru aici si acum? Dumnezeu doreste sa privesti dincolo de interesele personale si de realitatea imediata, asteptând lucruri mari, privitoare la vesnicie si Împaratia lui Dumnezeu.

Pentru toti cei ce cauta mai întâi Împaratia lui Dumnezeu, toate lucrurile pe care si le doresc, dupa voia lui Dumnezeu, le sunt oferite pe deasupra.

Rug. Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa caut mai întâi Împaratia Ta, pentru ca tot ceea ce-mi doresc sa pot primi la vremea potrivita, ca oferta a dragostei Tale. Amin

Cerând ajutor de la Dumnezeu…

Flacaii obosesc si ostenesc, chiar si tinerii se clatina; dar cei ce se încred în Domnul îsi înnoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc , umbla si nu ostenesc. Isaia 40:30-31

Un profesor de geologie, a condus un grup de studenti de la un colegiu, într-o expeditie în care doreau sa exploreze o pestera vestitadin statul Georgia. Într-o sâmbata dupa amiaza, pe la ora 4:30, dupa ce petrecusera deja cinci ore în pestera urmând cursul unui pârâias, au fost surprinsi sa observe ca debitul acestuia a început sa creasca deodata.

Considerând acest fapt ca ceva obisnuit, excursionistii si-au continuat expeditia. Ceea ce nu stiau însa era faptul ca o ploaie puternica care cazuse pe munte, a facut ca apa sa se infiltreze prin crapaturi si sa exercite o presiune uriasa asupra tavanului pesterii.

În timp ce apa continua sa se scurga pe pereti, întreg grupul s-a retras într-o caverna ce avea tavanul mai înalt, urmarind cum pârâiasul îsi mareste mereu volumul. Când acesta a blocat complet iesirea, abia atunci excursionistii si-au dat seama de pericol.

Pentru ca hainele li se udasera, iar dintii au început sa le clantane de frig, s-au ghemuit unul lânga celalalt pe cea mai înalta pozitie a cavernei. Fiindca nu mai puteau sa faca nimic ca sa se salveze, au asteptat pe cineva care sa vina sa-i caute.

Pentru ca aceasta asteptare a dutrat mai mult de 30 de ore, pâna când pârâiasul si-a micsorat debitul si un salvator a ajuns pâna la ei, acest timp li s-a parut o vesnicie, si l-au petrecut mai mult în rugaciune.

Foarte multi crestini au o viata spirituala superficiala, astazi, datorita faptului ca înca n-au ajuns în situatii disperate, în care singura solutie sa fie interventia lui Dumnezeu. De multe ori acestia îsi definesc viata ca fiind doar actiuni si afaceri pe care le pot derula singuri.

Întelegem însa rostul vietii si învatam cum sa traim cu adevarat , doar atunci când trecând prin situatii fara iesire, dupa ce am primit ajutorul lui Dumnezeu, ne reluam viata ca si cum ne-am nascut a doua oara, sau am reinviat dintre cei morti.

Pentru toti cei credinciosi, acest reinceput al vietii este posibil fara a trece însa prin situatii dramatice, ci prin experienta nasterii din nou! Toti cei care au trait aceasta înoire prin puterea Duhului Sfânt, pot face aceeasi declaratie ca apostolul Pavel spunând: am fost rastignit împreuna cu Hristos, si traiesc….dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste în mine. Si viat pe care o traiesc acum în trup, o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine. Galateni 2:20

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa astept cu rabdare ajutorul Tau, pentru ca împreuna cu Tine sa pot avea un nou început. Amin.

Importanţa unui CV

Un currículum vítae (CV) este o schiţă biografică cuprinzând toate indicaţiile privitoare la starea civilă, la situaţia unui candidat etc. care solicită un post sau un titlu. (DEX). În zilele noastre CV-ul tot mai des este folosit nu numai pentru solicitarea unui post sau a unu titlu oarecare, dar ca şi o supremaţie asupra cuiva. Uite ce CV am eu, iar tu nu eşti nimeni! Iar unii nici nu te mai întreabă cine eşti, orbiţi de CV-ul ce îl deţin pot să îţi reproşeze fără multă greutate că “Eu sunt reprezentant al legii, iar d-stră nu aveţi nici un drept să îmi reproşaţi ceva!” (Aşa ni s-a reproşat de unii reprezentanţi din ţara noastră).  Poziţia sau titlul pe care o deţine o persoană îl orbeşte într-atât că el uită toată omenia şi cel mai rău i se pare că totul în jur e pentru el şi nimeni nu mai e ca el…
Mi-am pus întrebarea ce ar însemna un CV cu adevărat şi ce rol ar trebui să îndeplinească în societatea noastră? Cum să-mi folosesc CV-ul meu? Unde pot să găsesc un exemplu corect de “folosire” a CV-ului?
Am găsit un exemplu de CV şi referire la unii oameni care şi-au folosit CV-ul şi la faptul cum să folosim CV-ul nostru. Accentu pe CV, era pus destul de mare în popurul Evreu. Fiecare Evreu avea un aşa numit CV, adică spiţă a neamului, cine este el şi de unde se trage. Aceasta îi dădea poziţie în mijlocul poporului. Cu această problemă s-a ciocnit şi apostolul Pavel care a scris în una din epistolele sale. Şi anume:

“Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pămînteşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pămînteşti, eu şi mai mult; eu, care sînt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din semin ia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu; în ce priveşte rîvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea, pe care o dă Legea, fără prihană. Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos.” (Filipeni 3.4-8)

Apăru-se o problemă în oaraşul Filipi. Au apărut nişte oameni “cu CV” care răsturnau ceea ce a învăţat până acum apostolul Pavel. Apostolul Pavel numeşte aceste merite “ lucruri pământeşti” şi dacă cineva ar spune că poate să se încreadă în astfel de lucruri el şi mai mult. CV-ul apostolului Pavel printre Evrei era un CV de invediat, pentru alţii. Dar toate aceste lucruri par să fie câştiguri până la o vreme. Până în clipa când apostolul L-a cunoscut cu adevărat pe Isus Hristos. După aceasta toate aceste lucruri el le-a socotit ca o pierdere. În faţa lui Dumnezeu nu mai importă CV-ul tău! Oricine nu ai fi tu, un simplu lucrător, director sau chiar preşedinte, tu nu ai cu ce să te lauzi în faţa lui Dumnezeu. Toţi suntem egali în faţa Lui. Fiecare, fie preşedinte sau alegător, trebuie să ia hotărârea de a-L urma sau nu pe Dumnezeu. Atunci când înţelegi adevărata comoară, CV-ul tău devine un simplu gunoi pentru tine, iar comoara ta devine cunoaşterea lui Isus Hristos.