Maranatta

Indiferent de ceea ce crezi, Dumnezeu este!

Eclesiastul – viaţă împlinită sau deşertăciune


Viaţa pare uneori inconsistentă şi uneori nedreaptă, imprevizibilă. În orice veac, cel drept şi cel rău  trec prin multe experienţe şi încercări asemănătoare, înfruntă probleme commune. Şi  culmea culmelor: şi unul şi celălalt îşi termină viaţa într-o groapă!

Oamenii îmbătrînesc, şi cînd privesc în urmă, îşi dau seama că viaţa lor n-a fostdecât o suflare  ,  o umbră care trece. Şi îşi pun întrebarea : care  a fost scopul vieţii_ ce regrete au fiecare?  Au trăit aşa cum ar fi dorit? „ Ce folos are omul din toată truda lui pe care şi-o dă sub soare?” …

Cartea Eclesiastul ne arată unde poate ajunge  cel ce le are pe toate: bogăţie, lux, femei, băutură, cântece şi veselie.  Ea a fost scrisă de cel mai înţelept om de pe pământ – de Solomon. Nu a fost un om mai înţelept  până la el şi nici după el. Perioada scrierii cărţii este sfîrşitul vieţii lui Solomon. Dacă în tinereţea sa el a scris cartea „ Cântarea Cântărilor”, iar în timpul maturităţii cartea proverbele, atunci cartea „ Eclesiastul” a fost scrisă spre apusul vieţii, când a ajuns să fie copleşit de regrete pentru anii irosiţi în plăcerile cărnii şi în idolatrie…

1. Totul este lipsit de sens şi de semnificaţie.

a. Deşertăciunea materialismului.

i. Cauţi împlinirea în muncă? În lucrurile materiale? Şi Eclesiastul a crezut că o va găsi, dar… să vedem ce spune el.

Capitolul 2

4 Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii;

5 mi-am făcut grădini şi livezi de pomi, şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.

6 Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

7 Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult de cît toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.

8 Mi-am strîns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cîntăreţi şi cîntăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.

9 Am ajuns mare, mai mare de cît toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.

18 Mi-am urît pînă şi toată munca pe care am făcut-o supt soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.

19 Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuş el va fi stăpîn pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune supt soare. Şi aceasta este o deşertăciune.

20 Am ajuns pînă acolo că m’a apucat o mare desnădejde de toată munca pe care am făcut-o supt soare.

21 Căci este cîte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbîndă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s’a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.

22 Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte supt soare?

23 Toate zilele lui sînt pline de durere, şi truda lui nu este de cît necaz: nici măcar noaptea n’are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.

ii. Cauţi împlinirea în bogăţie?  Şi Eclesiastul a crezut că o va găsi, dar…

Capitolul 2

8 Mi-am strîns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări.  …

Capitolul 4

8     …ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, …

Capitolul 5

10 Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

11 Cînd se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi ceice le papă: şi ce folos mai are din ele stăpînul lor decît că le vede cu ochii?

12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat mult, fie că a mîncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă.

13 Este un mare rău, pe care l-am văzut supt soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpînului lor.

14 Dacă se perd aceste bogăţii prin vreo întîmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămîne nimic în mîni.

15 Cum a ieşit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mînă din toată osteneala lui.

16 Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s’a trudit în vînt?

17 Ba încă, toată viaţa lui a mai trebuit să mănînce cu necaz, şi a avut multă durere, grijă şi supărare.

Capitolul 6

2 Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.

3 Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani, -oricît de mult i s’ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormîntare n’are parte, eu zic că o stărpitură este mai fericită decît el.

4 Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întunerec, şi numele îi rămîne acoperit cu întunerec;

5 n’a văzut, nici n’a cunoscut soarele; şi de aceea este mai bine de ea decît de omul acela.

6 Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?

Capitolul 7

7 Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.

Concluzie: 5.10 Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o

deşertăciune!

b. Deşertăciunea ştiinţei

i. Cauţi împlinirea în dorinţa de a cunoaşte cât mai mult? Crezi  că vei fi fericit şi împlinit dacă vei fi cel mai învăţat, cel mai înrudit?

Capitolul 1

16 Am zis în mine însumi: ,,Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

Capitolul 2

12 Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. -Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceeace s’a făcut şi mai înainte. –

13 Şi am văzut, că înţelepciunea este cu atît mai de folos de cît nebunia, cu cît este mai de folos lumina de cît întunerecul;

14 înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întunerec. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaş soartă.

15 Şi am zis în inima mea: ,,Dacă şi eu voi avea aceeaş soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?„ Şi am zis în inima mea: ,,Şi aceasta este o deşertăciune.„

16 Căci pomenirea înţeleptului nu este mai vecinică de cît a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!

17 Atunci am urît viaţa căci nu mi-a plăcut ce se face supt soare: totul este deşertăciune şi goană după vînt.

Capitolul 7

23 Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: ,,Mă voi înţelepţi.„ Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.

24 Cu mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?

25 M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.

27 Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;

29 Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.

Capitolul 8

16 Cînd mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care şi-o dă omul pe pămînt-căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, –

17 am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face supt soare; oricît s’ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot nu poate să găsească.

Concluzie :  1.17-18

Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

c. Cauţi împlinirea în veselie? Vrei să îţi găseşti fericirea în distracţii şi chefuri? Nici chiar aceasta nu te va putea face fericit!

Capitolul 2

2:1 Am zis inimii mele: ,,Haide! vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea.„ Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.

2 Am zis rîsului: ,,Eşti o nebunie!„ şi veseliei: ,,Ce te înşeli degeaba?„

3 Am hotărît în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vieţii lor.

8Mi-am adus cîntăreţi şi cîntăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.

10 Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima dela nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.

Concluzie 2.11

Apoi, cînd m’am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe cari le făcusem cu mînile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vînt, şi că nu este nimic trainic supt soare.

Eclesiastul 7.3-6 3 Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.

4 Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.

5 Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.

6 Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.

2. Viaţa este un dar de la Dumnezeu – trăieşteo din plin!

a. Nu-ţi face din muncă un idol! Munceşte ca să te bucuri de viaţă. Munceşte să te întreţii, nu să agoniseşti bogăţii!

Capitolul 3

10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

12 Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

13 dar şi faptul că un om mănîncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.

22 Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?

Capitolul 5

19 Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănînce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar dela Dumnezeu.

20 Căci nu se mai gîndeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.

Capitolul 9

Du-te, dar, de mănîncă-ţi pînea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.

8 Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.

9 Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu supt soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti supt soare.

Concluzie : Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; Dar …

3. Trăieşte cu grijă ştiind că vei da socoteala Făcătorului tău în ziua când te va chema la judecată!

Capitolul 3

16 Am mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.

17 Atunci am zis în inima mea: ,,Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.„

Concluzie : 11.9-10 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că  pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.

Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţa şi zorile vieţii sînt trecătoare.

Eclesiastul 14.13-14

13 Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.

14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Aplicaţie:

Unde cauţi rostul vieţii? Unde cauţi înţelesul vieţii?  Ce căi urmăreşti ca să găseşti fericire şi împlinire? Cum îţi trăieşti viaţa?  Ţii contul de “ încheierea tuturor învăţăturilor?

Anunțuri

Single Post Navigation

2 thoughts on “Eclesiastul – viaţă împlinită sau deşertăciune

  1. recomandari carti on said:

    Interesant

  2. recomandari carti on said:

    Foarte interesant. Iti recomand sa urmaresti un video de pe blogul meu care l-am gasit pe net .

    http://leonard-im.blogspot.com/2011_07_05_archive.html

    Fa-i copy paste pe browser

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: