Maranatta

Indiferent de ceea ce crezi, Dumnezeu este!

Argumente raţionale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu


Argumentele rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu sunt dovezi elaborate pe cale rationala despre existenta unei Fiinte supreme. Ele se bazeaza exclusiv pe ratiune pentru a argumenta ca notiunea de Dumnezeu nu e un produs al imaginatiei, ci ii corespunde o REALITATE. Prin ele se inceraca a se dovedi ca Dumnezeu exista, dar aceste argumente nu dau informatii despre El. Cunostiinte mai bogate despre Dumnezeu primim din Revelatie, adica din felul in care Dumnezeu Insusi ni S-a descoperit in diverse moduri de-a lungul timpului.

In principiu, aceste argumente nu sunt necesare nici celor credinciosi, nici celor care nu cred. Credinta este o relatie cu totul libera intre doua personae. Cei ce cred nu au nevoie de aceste argumente, credinta presupunand tocmai lipsa dovezilor rationale. Pentru cei care nu cred in Dumnezeu, pe de alta parte, orice fel de argumentare rationala nu are forta necesara spre a-i face sa creada.Cu toate acestea, astfel de argumente rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu au fost discutate de catre filosofi in cadrul marii teme filosofice despre Dumnezeu. Ele arata ca existenta lui Dumnezeu poate fi demonstrata intr-o oarecare masura prin argumente rationale.

Aceste argumente au primit abia in epoca moderna o forma logica adecvata, pe care i-au dat-o filosofi ca : Descartes, Leibniz, Kant, Voltaire etc. Fragmentar, argumentele se intalnesc si la filosofii antici (Socrate, Aristotel, Cicero, Seneca), Sfintii Parinti (Sf.Vasile cel Mare, Sf. Ioan Damaschin) si teologii moderni (I.G.Savin).

Argumentele sunt in numar de cinci :

1. Argumentul isoric

Argumentul istoric arata existenta lui Dumnezeu prin universalitatea ideii de Dumnezeu. Daca ideea de Dumnezeu a existat si exista la toate popoarele, atunci aceste idei trebuie sa ii corespunda si o fiinta care exista in realitate.

2. Argumentul cosmologic

Argumentul cosmologic isi intemeiaza demonstratia pe observatiile stiintifice despre lumea fizica si legile ei. Principiul folosit este cel al cauzalitatii. El are mai multe variante, in functie de procedeul aplicat.

  •     Argumentul cauzalitatii pleaca de la observatia ca existenta este o continua intrepatrundere de cauze si efecte. Orice efect presupune o cauza, prin urmare rezulta ca si lumea, ca intreg, trebuie sa aiba o cauza prima, absoluta, nedeterminata de altceva. Aceasta cauza nu poate fi decat Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu este Cauza prima.
  •     Argumentul contingentei afirma ca in lume exista lucruri care pot sa fie sau care pot sa nu fie. Ele au un inceput si un sfarsit, deci si o perioada de neexistenta. Din faptul ca intr-un timp dat ele nu existau rezulta ca ar fi putut sa nu existe niciodata. Dar, dupa cum vedem, ele exista, prin urmare trebuie sa admitem existenta unei fiinte necontingente care le-a creat. Aceasta fiinta este Dumnezeu.

  •     Argumentul miscarii . In lume exista miscare. Si pentru ca orice lucru miscat presupune o cauza care il misca, pe temeiul aceluiasi principiu al cauzalitatii, rezulta in cele din urma un prim impuls dat de un prim miscator nemiscat (Aristotel). Acest prim miscator este Insusi Dumnezeu.
  •     Argumentul entropologic pleaca de la principiile termodinamicii, principii care demonstreaza faptul ca miscarea universului va avea un sfarsit. Legea cauzalitatii insa, ne spune ca ceea ce are un sfarsit trebuie sa fi avut si un inceput. Legea conservarii energiei arata ca in univers nimic nu se pierde, ci totul se transforma in energie. Legea entropiei (a deprecierii energiei) afirma ca un sistem evolueaza catre un grad din ce in ce mai sporit de dezordine (energia care organiza sistemul netranformandu-se toata in timpul unui proces, ci o parte din ea pierzandu-se).
  • Argumentul entropologic se bazeaza deci pe incetarea oricaror procese de miscare si tranformare din univers, ceea ce inseamna ca el are ca ipoteza faptul ca energia din univers va avea un sfarsit. Daca va avea un sfarsit, inseamna ca trebuie sa fi avut si un inceput. Dar de unde provine aceasta energie, daca ea a avut un inceput ? E clar ca de la ceva diferit de lume, in afara ei, ceva fara inceput si sfarsit. Si acest ceva nu poate fi decat Dumnezeu.

3. Argumentul teleologic (sau fizico-teologic)

„De ce”-ul oamenilor din toate timpurile are doua directii: 1. care este cauza a ceea ce se intampla ? (adica se intreaba despre inceputul lumii) si 2. in ce scop se intampla ? (adica se intreaba despre scopul/finalitatea lumii).

Daca argumentele de pana acum vorbeau despre cauza care a produs universul, argumentul teleologic are in vedere scopul (teleos=scop, finalitate) catre care tinde universul. Acesta postuleaza existenta lui Dumnezeu plecand de la ordinea, armonia si finalitatea care exista in cosmos. Toate lucrurile din univers functioneaza perfect si se ajuta in implinirea scopului lor , astfel incat e imposibil ca in spatele acestei functionari perfecte sa nu existe o fiinta inteligenta, atotperfecta, care a organizat si randuit toate spre care tind lucrurile.

4. Argumentul moral

Argumentul moral a fost formulat de Kant. El afirma ca legea morala si constiinta morala fac parte din structura intima a tuturor oamenilor (fie ei credinciosi sau nu). Acestea, fiind prezente in om inainte de orice experienta binelui si a raului, demonstreaza existent unei Fiinte care a pus in lume si in om aceasta ordine morala.

5. Argumentul ontologic

In argumentul ontologic se deduce existenta lui Dumnezeu din insusi conceptul de Dumnezeu prezent in mintea noastra.

Daca ideile de perfectiune si absolut sunt atat de proprii fiintei mele, inseamna ca lor trebuie sa le corespunda cu necesitate o REALITATE perfecta si absoluta, Dumnezeu.

Iata logica argumentului elaborat de Anselm, arhiepiscop de Canterbury (1033-1109) :

„In mintea mea exista ideea unei fiinte atotperfecte, fata de care nu poate fi cugetata o alta fiinta mai perfecta, mai desavarsita. Dar pe langa toate insusirile pe care le are ca fiinta atotperfecta, trebuie sa aiba si insusirea existentei reale, pentru ca daca ea nu ar exista in realitate, ar insemna ca e lipsita de una din insusirile care ii determina perfectiunea, ceea ce inseamna ca atunci poate fi cugetata o fiinta mai perfecta decat ea, ceea ce ar fi un nonsens. Asadar, pentru ca fiinta cugetata in mintea mea sa fie atotperfecta, existenta ei reala, si nu numai in minte, este conditia absolut necesara in acst scop. Deci fiinta suprema a carei idee exista in mintea mea, pentru a fi atotperfecta, trebuie sa existe in realitate.”

Mic dicţionar de cuvinte:

CONTINGENT care poate sa fie sau san u fie, sa se intample sau san u se intample; intamplator, accidental

ENTROPIE masura care indica gradul de dezordine al unui sistem

LEGE MORALA ansamblu de reguli nescrise sau scrie lasate de Dumnezeu, care determina un anume mod de convietuire al oamenilor

CONSTIINTA MORALA capacitatea sufletului omenesc de a-si analiza faptele, raportandu-le la legea morala pusa de Dumnezeu in om

ONTOLOGIC care tine de fiinta. De la grecescul on– ceea ce este, fiinta.

Daca doriţi mai multe dovezi raţionale pentru existenţa lui Dumnezeu, nu aveţi decât să intraţi pe referat.ro şi veţi găsi multă informaţie la această temă.

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: