Maranatta

Indiferent de ceea ce crezi, Dumnezeu este!

Dumitru Cornilescu – Cum m-am întors la Dumnezeu (Partea V – Întoarcerea unui preot şi lucrarea Sa)


Cam pe vremea aceea a trebuit să mă duc la Bucureşti ca să-mi tipăresc traducerea. Acolo aveam un prieten preot. Era văduv. După moar­tea soţiei sale, îl frământa mult gândul să aducă suflete la Domnul Hristos. Dar nu ştia cum. El auzise despre întoarcerea mea şi despre lucrarea începută. Eram în corespondenţă. I-am scris câte ceva, dar n-a înţeles nimic. Când am venit la Bucureşti, l-am văzut si am început să stăm de vorbă asupra Evangheliei. Nu putea pricepe că el, preot cum se cade şi dintre cei mai buni, era un păcătos si nu putea să creadă că el trebuie să se întoarcă la Dumnezeu: era prea bun pentru aşa ceva! După multă vorbă şi supărare din par­tea lui, a spus că vrea să mă audă predicând în biserica lui şi că, dacă mai multă lume o să se întoarcă la Dumnezeu, „are să vadă". După ce am predicat de câteva ori, mi-a spus că vrea să înceapă să predice si el, despre „întoarcerea la Dumnezeu". ,Bun", i-am răspuns eu, „dar tre­buie să fii întâi tu întors la Domnul". „N-are a face", a zis el, „am să predic altora". A început să predice.

Într-o duminică, pe când predica şi zugrăvea grozăvia păcatului, a sfârşit prin a vedea grozăvia propriului său păcat si s-a întors la Dumnezeu prin propria sa predică, în timp ce căuta să în­toarcă pe alţii la Dumnezeu. De atunci a început să predice prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Venea lume din toate părţile. Biserica era plină, dar nu se vedea nici un rod. „Ce va să zică asta?" mă întreba el într-o zi. „Sunt întors la Dumnezeu, predic Evanghelia, dar nimeni nu se întoarce la Dumnezeu". Eu i-am zis: „Vezi că unii din ascul­tători sunt foarte atenţi la predică. Cheamă pe câţiva dintre ei la tine acasă marţi seara să vor­bim cu ei despre sufletul lor".

Pentru prima dată ne-am adunat cinci per­soane. După ce am vorbit mai mult asupra Evan­gheliei, urmarea a fost lămurirea unui suflet. Acesta a fost începutul. Apoi au venit alţii şi, în curând, odăiţa preotului a fost plină. La început lucram numai pentru bărbaţi. Pe femei nu le lă­sam să vină. Ele auzeau însă acasă de la bărbaţii lor şi ne-au cerut voie să vină şi ele. Le-am spus să mai aştepte. Au aşteptat, până când într-o seară au venit acolo fără să ne mai ceară voie. Aşa că a trebuit să le vestim Evanghelia şi lor. Dar, în curând, odaia devenise neîncăpătoare şi a trebuit să luăm sala unei şcoli. Acolo predicam amân­doi, o dată pe săptămână, si venea multă lume să asculte Evanghelia. Mulţi s-au întors pe atunci la Dumnezeu.

În acelaşi timp mi-am tipărit traducerea Bi­bliei, apoi mai multe tractate şi cărţi pentru înaintarea în viaţa creştină, precum si publicaţia „Adevărul Creştin" pentru evanghelizare. Mulţi şi-au pus pentru prima oară întrebarea dacă sunt sau nu mântuiţi, si unii dintre ei s-au întors la Dumnezeu prin citirea tractatelor, cărţilor sau a publicaţiei.

Se înţelege că o asemenea lucrare hotărâtă după Evanghelie nu putea să fie lăsată în pace de marele vrăjmaş al sufletelor: Satana. El nu poate fi mulţumit şi nici n-a fost. Ba încă a fost foarte furios şi a stârnit o mare împotrivire. Dom­nul a biruit, măcar că prietenul meu a fost dat afară.

Mulţi dintre cei întorşi la Dumnezeu au fost o dovadă minunată despre lucrarea Duhului în sufletele lor. Unii din ei au învăţat carte numai ca să poată citi Noul Testament.

Iată acum si o pildă despre felul cum lucra Duhul în suflete. Noi obişnuiam să învăţăm pe cei întorşi la Domnul că, îndată ce s-au hotărât pentru Hristos, Satana are să vină să-i încerce din nou, fiindcă nu-i place niciodată să urmăm pe Mântuitorul. „Când faci ceva care ţine de omul cel vechi", ziceam noi, „Satana se bucură, dar Mântuitorul e foarte trist". O femeie întoarsă la Domnul a luat aceste cuvinte pentru ea. într-o zi, pe când mătura casa si voia să pună nişte perdele, iată că ele au căzut, înainte de întoar­cerea ei, femeia se supăra foc când i se întâmpla aşa ceva şi drăcuia şi blestema. Acum însă şi-a adus minte că „lucrurile vechi au trecut" şi că era „o făptură nouă în Hristos". S-a uitat împrejur şi, ca şi când Satana ar fi fost de faţă şi l-ar fi văzut, i-a zis: „Nu zic, mă, nu zic! Degeaba vrei să mă faci să zic vorbe rele". Apoi a încercat din nou să pună perdele. Dar iar au căzut. Atunci iar s-a întors într-o parte şi a zis:,,Nu zic, mă, nu zic! Să faci tu ce ai vrea, nu zic!" Iar a încercat să pu­nă perdele. Dar înainte de a încerca, s-a uitat la Domnul şi a zis în inima ei: „Acum, Doamne, e rândul Tău! El a încercat de două ori! Ajută-mi Tu". Şi când a încercat din nou, perdelele nu au mai căzut, iar femeia a lăudat pe Domnul pentru biruinţa câştigată.

Şi câte astfel de pilde s-ar putea înşira!

Single Post Navigation

One thought on “Dumitru Cornilescu – Cum m-am întors la Dumnezeu (Partea V – Întoarcerea unui preot şi lucrarea Sa)

  1. SandustanBrasov on said:

    SandustanBrasov
    Pentru ca nu sunt strain de cele spirituale am sa va povestesc o intamplare personala cu caracter spiritual. Va spun pentru ca eu m-am convins ca atunci cand trupul meu doarme, atunci sufletul cu trupul meu de duh ies din trup si merg in anumite locuri.
    In 14 ianuarie 1999, in casa de adunare din Brasov(crestini dupa Evanghelie) a avut loc o „nunta”. Actiunea spirituala s-a produs dis-de dimineata, pe la orele trei,cand din somn eram plecat cu sufletul si trupul de duh in casa adunarii, eram pe post de gazda si se stia ca are loc o nunta. Se auzea continuu o muzica placuta, dar nu vedeam pe nimeni cantand. Dinspre oras veneau doi tineri ce pareau ca au in jur de 20 de ani, unul era baiat altul fata. Eu ii asteptam cu poarta si usa deschisa de la casa adunarii. Cand au ajuns la mine, am luat pe unul in stanga si pe celalalt in dreapta si am intrat in sala adunarii, si inca de la intrare am inceput sa le prezint adunarea. Dar in sala adunarii cand eu vorbeam celor doi tineri, la un moment nu i-am mai vazut dar continuam sa le vorbesc stiind ca ei ma asculta, pe urma am inteles ca ei au intrat in mine sau s-au unit cu mine, ca daca plecau ii vedeam ca la venire. La aceasta actiune si la acea ora de dimineata, si eu eram tot in trup de duh dar eram mai mare decat duhurile tinere venite. Scriptural(1 Ioan 4:13) ma consider pocait pentru ca impreuna cu sufletul si duhul meu locuiesc alte doua duhuri ceresti. Atunci joi 14 ianuarie 1999 a fost cu adevarat o „nunta”, nu numai dimineata ci si seara la adunare. Pentru ca toata seara la adunare, s-au spus rugaciuni si predici, si au fost cantari, toate privind intoarcerea omului la Dumnezeu. Eu nu am spus la nimeni despre vedeniile mele de dimineata, dar la sfarsitul slujbei din adunare, eu eram asa ca intr-o stare de extaz, de fericire si il intreb pe fratele Misu daca a organizat primirea unor noi membri in adunare, sa nu ma uite ca si eu vreau sa primesc duh de la Domnul nostru Isus Hristos. Cand a inteles fratele Misu ce vreau eu, a spus ca nu a pregatit ceva special, dar a rugat fratii si sororile sa mai ramana putin si sa cante cantarea nr.65: „Veselie mare este azi in cer, caci se intoarce un suflet din pacatul sau”.
    Si asa, cu putina vointa din partea mea si cu curajul de a-mi exprima in public picul meu de dragoste fata de Dumnezeu, s-au produs aranjamentele spirituale si Dumnezeu m-a adus pe calea Lui. Oare nu au fost pregatite toate acestea? Eu cred ca da! Si multumesc lui Dumnezeu ca mi-a mai descoperit si aceste lucruri. Deci semenilor de pretutindeni, intoarcerea la Dumnezeu este o NUNTA SPIRITUALA prin care se asigura vesnicia sufletului nostru. Slava Tie Doamne! Amin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: